E prima mea postare. O celebrez scriind doar randurile astea, fara a avea ceva concret sau deosebit de spus. Strictly exercise. Tocmai mi-am tras blog. Sec, fara sa ma gandesc prea mult. Cochetasem cu ideea in ultimele zile si brusc, in seara asta sclipind de stele, 19 ianuarie 2009, m-am hotarat s-o duc la capat. Nu stiu de ce sau din ce ratiuni preconcepute, pana acum privisem oarecum cu ostilitate ideea de blog. Poate fiindca sunt atatea. Poate fiindca sunt atat de.. la moda. Ca, deeh, cum sa fiu eu in pas cu multimea...How lame is that...De obicei mai scriu franturi de ganduri, fara a le posta insa neaparat undeva, si atunci mi-am spus, hey, why the hell not. O sa ma las dus de blog. Unde o vrea el sa ma duca...
O sa consider momentul asta inceputul unor lungi sedinte de terapie prin scris. Cel putin asta inseamna pentru mine blogul asta momentan: o forma de psihoterapie. Un joc dublu, doctor si pacient, langa si pe canapea. Numiti-o "sedinta cu public". O sa-mi spal toate rufele(poate totusi nu chiar cele mai murdare) prin blogosfera, o sa "aspir" la "albul absolut", si o sa incerc sa poluez apa cu cat mai multe "scame", ca doar-doar s-o infunda blogochiuveta.
"Introduceti nume blog". N-am avut nici o idee inspirata pe moment, asa ca mi-am taiat brusc timpul de latenta si scriu fara rasuflare "serenity now!". Stiam probabil in subconstient ca va urma o mica sesiune de auto-terapie. Deja respir regulat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu